1. INTRODUCTION

Afacerile lumii sunt din ce în ce mai flexibile pentru că sunt generate de firme ce au o structură organizatorică redusă, iar cunoștințele sunt deținute în general de persoane cu pregătire de specialitate. Interacțiunile acestora în mediul economic sunt din ce în ce mai precise și foarte bine definite. Cu alte cuvinte, putem vorbi de afaceri punctuale cu specific de proiect.
Tendința generală de derulare a afacerilor se manifestă și în România, însă la acest moment noțiunea de proiect, încă nepercepută corespunzător (Bulat, 2011), este preluată în limbajul curent al tot mai multor persoane creându-se astfel confuzii.
Motivul acestui material este acela de a aduce o serie de lămuriri privind proiectele și modul lor de gestionare pe de o parte, precum și acela de a demonstra utilitatea unor instrumente simple pentru a realiza o analiză cauză-efect, în cazul nostru: slaba promovare într-un proiect.

2. PROIECTUL

Piața se modifică permanent, organizațiile sunt nevoite să se adapteze. Astfel, dinamica mediului duce la schimbare adaptabilă, iar aceasta gerează nevoia de proiecte (Opran, et al., 2012). Prin urmare se impune configurarea și dezvoltarea produselor cerute de consumatori, reconstruirea relațiilor prin noi alianțe, atragerea de profesioniști formați pe cunoștințe ce vor manageria afacerile ca proiecte.

2.1 Definirea noțiunii de proiect

Pentru a materializa o ideie, de exemplu amenajarea grădinii, organizarea unei petreceri, inițierea unei drumeții, excursii ori a concediului, chiar și conceperea unui desert ori fabricarea unui anumit produs sau realizarea unui serviciu, poate fi adusă în discuție noțiunea de proiect.
Comun proiectelor este un scop unic, bine determinat în timp, pentru a cărui îndeplinire se pun la bătaie resurse materiale, financiare, umane și timp. Alocarea acestora nu se face continuu, iar în ceea ce privește timpul de realizare trebuie stabilit un termen de început și un termen de finalizare. Unele proiecte pot fi continuate sau transformate în alte proiecte.
Termenului ”proiect” i-au fost date numeroase definiri (Rutman & Mowbray, 1983; Conrad &Hedin, 1987; Valadez & Bamberger, 1991; Măţăuan, 1999). Definițiile au fost preluate și îmbunătățite de alți autori (Munns & Bjeirmi, 1996 Ciobanu, 2002; Turner, & Simister, 2004; Bоrgăoanu, 2005; Bulat, 2011; Opran, et al., 2012). De regulă prin aceste definiții se fac referință la ”elementele specifice: obiective date, resurse special alocate, activităţi planificate, echipă dedicată, durată determinată” (Pascu, 2005).
Astfel proiectul desemnează ”o investiţie de capital pe o perioadă determinată, cu scopul de a crea active productive” (FIMAN, 1993), însă pentru acest material se va avea în vedere că proiecul reperezintă ”un grup de activităţi care trebuie realizate într-o
secvenţă logică, pentru a atinge un set de obiective prestabilite, formulate de client” (Comisia Europeană).
La nivelul unei entități economice sau administrative, un proiect reperezintă o modaliate de a pune în operă, programe diverse ce sunt la rândul lor componente ale unor poiltici (figura 1).

Fig. 1. Locul proiectului în cadrul unei politici.

Este de reținut că în cadrul unui program pot exista unul sau mai multe proiecte. Proiectele unei politici se pot desfăsura concomitent sau succesiv. Pentru o mai clară delimitare între proiecte și programe se poate face o analiză a principalelor caracteristici
Asupra diferențierilor care apar între programe și proiecte s-au exprimat diversi autori (Măţăuan, 1999; Turner, & Simister, 2004). În acord cu aceste păreri s-a putut materealiza o scurtă analiză a principalelor lor caracteristici, (Iacob, 2013) conform tabelului următor.

Tabelul 1. Analiza comparativă între program şi proiect

2.2 Necesitatea elaborării

În afară de a fi o modă a tranziției, mai ales în contextul accesării diferitelor tipuri de fonduri, întocmirea unui proiect este o necesitate, iar firmele care se respectă trebuie să-și pregătească specialiști în acest sens (Farcaș 2010).
Însă nevoia de a elabora proiecte stă în motive cu mult mai reale și mai apăsătoare: funcționalitatea scăzută după finalizre, slabă comunicare în cadrul echipelor și în afara lor, depășiri de buget și de timp, muncă neadecvată (în avans sau suplimentară), insuficiența documentării etc.

2.3 Managementul Proiectelor

Fiind un un loc în care se gestionează tot felul de resurse, se impune ca derularea proiectului să se facă pe principii clare de management. În acest sens conducerea proiectelor se face de către o echipă condusă de un manager de proiect. Succesul în proiecte este dat în primul rând de viziune, de existența unor obiective realiste, de satisfactia clientului, de concurență, de profitabilitatea proiectului.
După uniii autori (Kerzner, 2003) rezultat favorabil al unui proiect este legat de piața disponibilă și de terțe părți implicate. Totodată se poate pune în discuție și angajamentul executiv, capacitatea de adaptare organizațională, criteriile de selecție a managerului de proiect și stilul de conducere al acestuia, precum și asigurarea planificării și controlului (Javed, 2009).
Având în vedere aceste specificații se poate susține ca managementul proiectului implică planificarea și respectarea unei succesiuni logice ale activităților necesare finalizării cu succes a unui proiect, inclusiv obținerea feed-back-ului. În acest demers echipa de proiect urmărește să îndeplinească un obiectiv bine definit ținând cont de restricţiile de timp, de resurse şi de cost.
Din aceste precizări se desprind cu ușurință principalele etape ale unui proiect: construcția planului de proiect; gestionarea și urmărirea realizării activităților; finalizarea proiectului.

3. PROMOVAREA PROIECTELOR

Promovarea este necesară pentru a menține în mod continuu în atenția stakeholderilor a unei imagini puterice și pozitive asupra activităților în cadrul unui proiect sau organizații. Reprezentând un proces complex în contextul economiei de piață, promovarea poate considerată ca fiind secretul succesului în afaceri.
Promovarea în cadrul proiectelor presupune punerea în operă a unor acțiuni pe termen scurt, prin tehnici specifice stfel încât cei intersesți să aibă avantaje economice și materiale imediate. În consecință, promovarea proiectului include toate activitățile folosite de echipa de managemnt pentru a menține proiectul în atenția beneficiarilor (Iacob, 2013).
Întrucât persoanele interesate precum și alte categorii de persoane manifestă dorința de a fi informate în legătură cu proiectul în cadrul cărora sunt parteneri sau beneficiari, activitatea de promovare trebuie să fie o sarcina permanentă a echipei de proiect. Pentru aceasta campaniile de promovare trebuie să poarte mesaje clare, concise, convingătoare și adecvate etapelor în care se fac. În conceperea mesajelor trebuie să țină cont de faptul că publicului vizat urmează să i se prezinte aspecte menite să asigure adoptarea unor idei și atitudini noi, să modifice comportamentul în direcția implicării în diferite acțiuni etc. Astfel, orice persoană, care nu este în mod exclusiv client al organizației, poate analiza informațiile primite și poate evalua activitatea și oferta prezentată.
În cadrul orcărui proiect promovarea trebuie susținută de celelalte componente. Orice nepotrivire între mesajul transmis și realitate conduce la slabirea încrederii receptorilor, iar promovarea nu mai are ecou. Mai mult decât atât, activitatea de promovare trebuie să se asigure că scopul proiectului și avantajele lui sunt suficient de cunoscute publicului care este din ce în ce mai exigent în condițiile unei oferte tot mai complexe și mai variate.

3.1 Particularități în promovarea proiectelor europene în România

Vizibilitatea proiectelor și programelor cofinanțate de Uniunea Europeană trebuie să fie maximă. În acest ses, organizațiile sau persoanele ce inițiază astfel de proiecte trebuie să se conformeze cerinței UE de a întocmi un Plan de Comunicare. Acest plan va avea un format standard și va fi prezentat în cadrul comunicatelor de presa, (modele pe www.comunicatedepresa.ro), pe toată durata de implemntare a proiectelor.
Enunțarea parteneriatului Uniunii Europene la cofinanțarea proiectului se va face în mod obligatoriu la inceperea sau finalizarea unor etape din cadrul proiectului. Totodată se va avea în vedere ca în cadrul acestor comunicări să fie prezentate sintagme specifice despre sursa finanțării sau programul din care face parte proiectul, fiind de asemenea afișate elementele grafice obligatorii: Sigla Uniunii Europene (în stânga sus), sigla Guvernului României (la mijloc, sus), Sigla Instrumentelor Structurale in Romania (coltul din dreapta sus), de exemplu figura 2.

3.2 Planul de comunicare

Pentru formarea imaginii de ansamblu a unui Plan de Comunicare se are in vedere conturarea unui cadru general în care de regulă se punctează obiectivele, publicul-ţintă, așteptările şi criteriile de evaluare. Realizarea planului are la bază o strategie de comunicare prin care sunt trasate priorităţile operaţionale şi modalităţile de abordare. În împlementarea acestei strategii, managementul proiectului va ține seama de administrarea resurselor stabilite în cadrul activităților de comunicare.
Conceperea Planului de Comunicare se pornește după o analiză prealabilă a situației actuale privind nivelul de conştientizare asupra proiectelor/programelor în care prin consultarea a diferite tipuri de informații.
Vzibilitatea proiectelor crește prin utilizarea de sigle și sloganuri. Astfel, dezvoltarea identităţii vizuale, ca parte a procesului de branding, face proiectul mai ușor de memotat și va permite o mai bună conectivitate a informațiilor venite pe surse diverse. Personalitatea și eficiența brandului este mai puternică pe măsură ce fregvența de utilizare a însemnelor sale specifice este mai ridicată.

4. MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR DIFICILE

Progresul orcărui proiect poate fi împiedicat de apariția unor situații dificile. Unele dintre acestea pot fi rezolvate de managerul de proiect altele nu. Situația în care apare o problema ”definită normal” și nu poate fi gestionată de managerul de proiect intră categoria situațiilor dificile sau de risc (Tenstep.ro). Acesta este momentul în care este necesară inventarierea rapidă a proceselor pentru a găsi o soluție de rezlovare cât mai urgentă a respectivei probleme.
Orice proiect, indiferent că este mic, mediu sau mare, se confruntă cu probleme. Tocmai de aceea managementul situatiilor de risc/dificile poate fi considerată drept componentă fundamentală a managementului de proiect.
De regulă în cazul proiectelor mici riscurile pot să apară, însă și diminuarea efectelor lor poate fi mai facilă. Gestiunea riscurilor este mai importantă pe masură ce anvergura proiectului este mai mare. Dacă acestei activități nu-i este acordată importanța potrivită se pot produce pierderi financiare, materiale şi chiar umane fără a mai pune în discuție pe cele de timp.
Rezolvarea unei situații dificile sau de risc presupune parcurgerea unei succesiuni de acțiuni: identificarea problemei, determinarea existenței situației ca dificilă, stabilirea membrilor comisiei de dezvoltare a soluției, stabilirea soluției, înregistrarea apariției problemei și a soluției stabilite, adăugarea în planul proiectului și raportarea in cadrul comunicărilor.

5. ANALIZA PROMOVĂRII ÎN CADRUL PROIECTULUI

Pentru identificarea unei soluții viabile în cazul apariției unei situații dificile sau de risc se folosesc diferite tehnici: analiza cauza – efect utilizând ca instrument diagrama Fishbone (Ishikawa), analiza Pareto bazată pe regula clasică de 80/20 (20% din probleme provoaca 80% din simptome), altele.

5.1 Inițiatorul proiectului Grupul Local de Acțiune Valea Muntelui

Politica de dezvoltare rurală este o componentă importantă a Politicii Agricole Comune (PAC). Începând din anii 90 la nivelul Uniunii Europene dezvoltarea rurală capătă o nouă dimensiune printr-o abordare de tip nou, urmărindu-se încurajarea jucătorilor de dezvoltare locală, sau a liderilor de proiect, de a dobândi competențele necesare pentru a se transforma în agenți și arhitecți ai viitorului domeniul lor.
Dorindu-se a fi parteneriate public – private, Grupurile de Acţiune Locală (GAL) sunt entităţi ce au în componență reprezentanţi ai sectorului public, privat şi civil. Aceștia sunt desemnaţi pentru a asigura pe aria de cuprindere îndeplinirea unor cerinţe în acord cu Planul National de Dezvoltare Rurală (PNDR) şi care vor implementa o strategie integrată pentru dezvoltarea teritoriului. Apariția GAL-urilor este strâns legată de proiectele de tip Leader utilizate în sprijinul dezvoltării rurale duabile și a implementării Politicii Agricole Comunitare (PAC) în Uniunea Europeană. (pndr.ro). Pentru mediul rural, inițiativa Leader a deschis noi oportunități de dezvoltare dovedindu-se astfel un instrument ideal în inițierea de proiecte. Obiectivul strategic general al axei Leader are în vedere asigurarea capacității locale pentru ocuparea forței de muncă și diversificare. Această abordare încearcă să integreze diverse tipuri de actori locali (fermieri, silvicultori etc), facând cunoscut faptul că pot îmbunatăți patrimoniul local natural și cultural concomitent cu dezvoltarea unor activități economice ținând cont și de protejarea mediului
GAL Valea Muntelui a elaborat Planul de Dezvoltare Locală un document complex, care a avut la bază Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (www.galvaleamuntelui.ro). În cadrul acestui document au fost prezentate prioritățile locale și măsurile pentru care există finanțare și pentru care se pot depune proiecte de către persoanele interesate.
Proiectul a demarat in cadrul masurii 1.2 Sensibilizare, constientizare si training. Obiectivul proiectului a fost realizarea unui seminar cu tema: ”Direcţii în restructurarea şi modernizarea sectoarelor din agricultură în zona de acţiune a gal valea muntelui.
5.2 Analiza cauză –efect a promovării proiectului

Ca modalitate de analiza pentru acest studiu s-a folosit diagrama cauză efect. De regulă, prin această metodă se caută soluții pentru problemele complexe ce par să aibă cause commune.
Motivul analizei este participarea redusă a potențialilor beneficiari de fonduri la seminar.

REFERENCES

Managementul proiectelor / Constantin Opran, Sergiu Stan, Spânu Paulina, Bucureşti, 2012
Farcaș elena, http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/angajari/orice-firma-are-nevoie-de-un-manager-de-proiect-206780.html
Bulat Vaceslav, Cum scriu un proiect?, chișinău, 2011
Turner, J.R., Simister, S.J., „Manual Gower de management de proiect”, Editura Codecs, 2004
Rutman, Leonard, and George Mowbray. Understanding Program Evaluation . Beverly Hiss/London/New Delhi: Sage Publications, 1983. ISBN: 0-8039-2093-8.

Mark, Melvin M., Gary T. Henry and George Julnes. Evaluation: An Integrated Framework for Understanding, Guiding and Improving Public and Nonprofit Policies and Programs. San Francisco, CA: Jossey-Bass, 2000. ISBN: 0787948020.

Conrad, Dan and Diane Hedin. Youth Service: A Guidebook for Developing and Operating Effective Programs. Washington, DC: Independent Sector, 1987.

Ciobanu, R.M., „Managementul proiectelor” Ed. Gh. Asachi, Iaşi, 2002

Măţăuan, G., „Evaluarea programelor sociale”, Editura Expert, sub egida FIMAN, 1999, p. 40-44
Alina Bоrgăoanu, Managementul Proiectelor, ed.Economica , Bucureşti 2005, p. 19-84
KRAJEWSKI, J. Lee; RITZMAN, P.Larry; Operation management, Strategy and analysis; Sixt edition; Prentice Hall, Upper Saddle, NJ 07458; USA; 2001
49. McCOLLUM, K. James; BĂNACU, Silviu, Cristian; Management de proiect. O abordare practică; Ediţie bilingvă engleză – română; Project Management. A practical approach; Bilingual Edition English – Romanian; Editura Universitară; Bucureşti; Romania; 2005
46. LOCK, Dennis; Management de proiect; Editura Codecs; Bucureşti, Romania; 2000
77. STAN, Sergiu; OPRAN, Constantin; Monitorizarea Proiectelor; Editura comunicare.ro;Bucuresti, Romania; 2005.

http://www.tenstep.ro/MetodologiileTenStep/ProjectManagementProcess/4ManagementulSituatiilorDificile/41Procesul.aspx
http://www.pndr.ro/
http://www.galvaleamuntelui.ro/ro/prezentare-gal/planul-de-dezvoltare-locala-gal.html
Fundaţia FIMAN, „Managementul proiectelor în ţările în curs de dezvoltare”, Ed. ALL, Bucureşti, 1993
Valadez, J.J., Bamberger, M. – Monitoring and Evaluating Social Programs in Developing Countries, Washington, D.C., EDI of the World Bank, apud Măţăuan, G. – Evaluarea programelor sociale, Fundaţia Internaţională de Management, Bucureşti, 1999, p. 43
Munns A. K.; Bjeirmi B.F. (1996) The role of project management in achieving project success” International Journal of Project Management, Elsevier Science, Vol. 14, No. 2, 0263-7863/96, pp. 81-87, [Online], Available at: https://notendur.hi.is/vio1/The_role_of_project_management_in_achieving_project_success.pdf [Accessed 20 September 2013]
Kerzner, H. (2003) Project Management: A Systems Approach to Planning, Scheduling, and Controlling, [Online]. Available at: http://bookos.org/g/Harold%20Kerzner, [Accessed 20 September 2013]
Javid A.S. (2009) Project manager skills necessary for Project success, [Online], http://faculty.kfupm.edu.sa/CEM/soliman/CEM520/CEM520-SamplePresentationsofStudentspapers/CEM520TermpaperPresentattionJavid.pdf [Accessed 20 September 2013]
www.comunicatedepresa.ro


Abstract— The evolution of modern communication methods, especially the transfer of data and information via the Internet, allowing companies to relocate relationships with business partners worldwide. New trends in the field of management, especially in the economic instability that shakes the world, have generated an increase in the significance of the concept of supplier relationship management (SRM). Enterprises that grants importance to this new concept become more flexible in dealings. By exchange of information they can streamline business processes more effectively and may have better access to resources boom. In this context, the success of an organization is due not only to their own efforts, but undoubtedly the result of collaboration with partners.
Keywords- supply relationship management, commitment, influence, behavior, collaboration, partnership.
I. INTRODUCTION
The deepening global economic disparities at regional or country level produces dramatic effects in the approach of business relationships. Constant changes in the market involve companies in a global competition [1]. Thus, in response to the upheavals of the new economic environment, companies can use competitive behavior and readjustment strategies to widening communications with business partners [2]. These challenges are forcing economic operators to accept and implement new technologies, to adopt modified forms of organization and management, to connect and to join electronic networks for transferring information for not coming in isolation, and, last but not least, to look in a different way the contribution of individual to the development of the company and its corporate strategies. Therefore, in terms of access to increasingly limited resources the option for integration and strengthening relations in the supply chain enables a better understanding of the needs and desires of partners [3]. Moreover, creating and maintaining a good supplier relationships emerges as a breath of new managerial philosophy based on several key features: growth and development, respect, partnership, proper risk management, developing new capabilities. But all this requires costs. Which weigh in company option to choose and maintain certain providers is undoubtedly the benefit consistency made on short or long term. Thus, by permanent concern they have, respective coordinate activities in order to obtain a benefit, companies focus more on suppliers than customers. Close collaboration with a valuable set of suppliers is always more productive than termination with them [5]. With such perspective customers and suppliers are not intended primarily to maximize short-term trading results, but looking for an advantage generated by long-term ties. Thus, through the relationship with suppliers, business management is put into a new light, and companies that are willing to embrace this philosophy will acquire in time adequate results. It is necessary to seek along with the partners the most effective ways of maintaining risk management business credibility and commitment initiated.
II. SRM. MEANINGS AND DETERMINATION.
A number of authors, Donoghue [4], IDC [13] argue existence of three essential elements in SRM: collaboration, integration and trust.
A. Colaboration

One way is to take the collaboration partner enterprises of the principle just the right time (JIT) „Fig. 1”.

Larson [14] Guerra and Cianchette [15] consider that such cooperation does not require for networking organizations just an art of maintaining a balance between supply and demand, or only a mathematical rigor in the production process, or perfect synchronization of supply in customer-supplier equation, but also the mutual benefit provided by implementing common applications that enable continuous exchange of information and better control over the management of long-term contracts. More flexible organizational processes in terms of SRM by such agreements also involve discussion between the partners for the availability of affordable solutions. It is envisaged first the customer savings, and secondly guarantees for suppliers that goods will not remain in stock.
As for cooperation in the information exchange, Wienclaw [16], Wis. & Morrison [17] explain historical development of relations with suppliers, especially by making B2B software, by computer networks, the purchase and installation software , ideas, supported by Sethi [2] by showing businesses real time access in to information shared as a result of overcoming many of the technical barriers of the past thanks to the IT boom of 21st century.
B. Integration
By integrating, SRM intends to deepen the ties of dependency and mutual influence between the parties, creating the synergy processes in the value chain. Synthesizing the best practices of SRM, Barry, Senthil and Pradip [18] agree that the key business players, using a common e-platform of trade and marketing (e-marketplaces) they enlarge their e-business concerns, synchronizing the processes by connecting companies directly or indirectly. A similar view expresses the researchers Gartner Group [19] concerning the activation e-sourcing activities and e-procurement in B2B electronic market platform using the Internet. This approach to SRM enables large enterprises, small and medium to exchange goods, services, and information in a more efficient and effective way than was previously possible. Even if the supplier relationship management is theoretically it has a broad coverage and is not in Daley’s opinion [20] fully installed as a competence in business management, but rather accepted and defined as a formal discipline after Evans [21]. As a result of inadequate definition in SRM organizations it has little impact. It is in an identity crisis and has reduced its functions in integrated enterprise activities. Given the current limited objectives, particularly the cost of operating and risk management, says Vliet [22], SRM does not always appear as a source of competitive advantage. His study shows first frequency signal that this happens in organizations whose managers focus exclusively on supply problems, with low important component in increasing the effectiveness of relationship management. Secondly, some companies always pay attention to what managers are doing to strengths the links with suppliers recognizing the significance of relative size is important in creating value for the benefit of both parties.
C. Trust
The success depends on reliability and commitment of each partner in achieving strategies. Thus, SRM requests the acquisition and implementation of skills, values and behaviors aligned without distinction between providers. Usually, Mettler and Rohner [23] argue that the relationship with the suppliers concerns directly the development of the product or service. Taking into account these arguments as valid, Gecker [24] consider the beginning of the relationship as a strategic sourcing initiative and Emiliani [25] aware that this subsequently evolves in data and performance indicators. Adapting to the changing demands of end users is possible, as claimed by Lintukangas [26], the proximity of suppliers to increase trust and deepening cooperation and interaction.
Given these above three components, the company may adopt and implement a management system of providers to meet needs and to establish requirements in a fair. It may also standardizing the nomenclature of products, as suggested by Poirier [27]. This way no confusion or misunderstanding may occur regarding the delivery of goods or services.
III. BEHAVIOUR-COMMITMENTS IN SUPPLIER RELATIONSHIPS
A. Behaviour
Different behavior of economic agents and consumers are influenced by the needs and possibilities of access to resources. In their efforts to have a certain influence, the economic actors are in different relationships, but in Pound’s opinion [28], without always having a systematic and successful way. Therefore, as Moldovan [29] says, a relationship is convenient while it works fine. That is, for as long as the work and effort are appreciated and the desires and needs are taken into account. Achieving and maintaining connections in B2B relationships are the result of the efforts of partners. Strengthening of relationship gives safety to the parties while confidence expresses and devotion records. Thus supplier knows that he will have support if problems arise. However in a combination of type SRM it may occur elements that do not go well, that may vitiate the relationship, destabilize even hopelessly compromise it. It may appear different points of view (even if the ideas seem to be converging) state of decline, demotivation. Overcoming or elimination of problems in organizations can be done by using analytical models and influence behavior. Patterson, Grenny, Maxfield and McMillan [30], propose the use of the „six sources of influence” model through which the company can identify measurable results, vital behavior and motivations and skills „figure 2 „.

Establishing the organization’s mission by using this model will inevitably change the attitude. Delimitation of of the relationship and clearly state of rules then you have to work with it will remove any assumptions that the partner would know instinctively to adapt the situations. Knowing the parameters of the relationship, perception of partner changes. Provider is given trust and hope in addressing seriously the obligations assumed. Therefore, understanding compliance requirements increase safety and reliability. Being a long process, building and confidence building is addressed especially to men. Abosag, Tynan and Lewis [31] argue that individuals’ emotional involvement further reflects on economic relations Therefore, curdling trust claims politeness, friendship, empathy, similarity, honestly.
B. Commitement
Studying organizational behavior, especially in personal –organization relationship, enabled the emergence of the concept of commitment in the early 1950s. After Abrahamsson [32], the evolution and development of the concept of commitment as presented in today literature, is based on several investigations, claims and disputes between researchers. Many definitions of commitment and measurement methods have been integrated in different models, the most commonly used model of organizational commitment has three components – affective commitment, normative commitment and continuous commitment as proposed by Meyer and Allen [33].
By adopting commitment by the supplier, according to Abosag, Tynan, Lewis Dwyer [31], it is outlined the long-term benefits: quality products with lower cost information flow improved. The concept of Schurr and Oh [34], the implicit or explicit promise to continue the relationship is supported by Somogyi and Gyau [35], but it is envisaged the faith of partners for any short-term sacrifices to maintain the stability and efficiency as assessed Gyau and Spiller [36].
Representing the amount engages different entities to work together for a common goal, commitment is central to economic relations between partners. In Vogele’s opinion [37], commitment is the force that drives the relationship forward thus it is equated with growth or profitability. Studying manifestation commitment partners Corner and Patterson [38] Corner [39], notifies the occurrence of all kinds of tensions, resistances, and barriers that make it difficult to maintain it because the parties are unable to see the scale from the beginning their actions. The proposed model identifies three major phases of involvement in change, each assuming the completion of several steps ”fig. 3”.

IV. SEGMENTATION OF SUPPLIERS. PARTNERSHIP
To become more competitive companies must face global competition may otherwise risk leaving the business.
Following the achieving of additional values larger companies can make mistakes in choosing suppliers.
Hence the need to identify key suppliers. Degree of cooperation from the perspective of Billingt, Cordon, Volmanit [40], can provide a segmentation of suppliers in a mix of four levels „fig. 4” on low, common to one very high of super-collaboration.

Trying to determine the depth of the relationship between partners in a business, Lambert [41], proposes a segmentation of collaborations with suppliers through a process with four components as follows: close, partnership, association, vertical integration „fig. 5”

Lambert, Knemeyer, Gardner [42], confirm that the common law definition of partnership as a business relationship based on mutual trust, openness, sharing risks and rewards arising in business. Therefore, the partnership provides high performance of companies involved, more than would be achieved if they work separately.
Creating and implementing a partnership is a great challenge for managers who know that not all providers may be considered partners. Therefore their interest goes to those companies which will be a true partner. Implementing, developing and improving relations with suppliers can be based on a partnership model involving assessment, formulation, consultation, implementation, negotiation.
Any partnership model contains three types of partnership, says Lambert [41] by making the following specification:
• Type I – with the wider use and with recognition as partners. Short-term approach.
• Type II – does not emphasize coordination of activities but more on their integration in a longer time horizon.
• Type III which requires a high level of operational integration.
The enshrined partnership model in Lambert’s conception consists of three elements: „engine” (Drivers), „catalyst” (Facilitators), and „components” (Components), „fig. 6”.

The three elements lead to an expected result of parties: operational integration.
a) Driver elements are established after careful examination of potential parties counting on their belief in significant benefits by: (1) cost efficiency, (2) improve customer service, (3) marketing advantage and (4) before stability / growth.
and develop partnership providing a basis for good relations while establishing materiality chance. Facilitators include: (1) corporate compatibility, (2) similar managerial philosophy and techniques, (3) reciprocity and (4) symmetry.
c) Component elements are mostly similar set of managerial actions and events that determines and dominates the life of the partnership. Components are operational relationship through: planning, control, communication, sharing of risks and rewards sharing etc.
Sharing of above elements leads to a result that implies an assessment, perhaps a readjustment. Feedback requires regular updating of state drivers, facilitators and components. Own processes and performance measurement provider enables companies to fully inform the partner, not only about the lowest price
V. CONCLUSIONS
The message of this study reinforces the idea that enterprise economy is more advantageous if it is placed increased emphasis on relations with suppliers. As a relatively young discipline, supplier relationship management has no strong response in practice, not being widely adopted in business. Dealing primarily with segmentation suppliers, establishing performance measurement tools and being currently limited to a series of e-processes, SRM is easily confused with a component of acquisition chain (SCM). Therefore, in the forthcoming period, SRM will remain stuck especially in the area of electronic research of the best prices and markets as well as e-procurement, due to increasing interest shown by organizations for the installation of custom electronic systems for tracking processes. Therefore it is for the managers to reconsider SRM and ensure strengthening current practices, especially regarding the relationships of the organization change attitudes, to transfer information on process outsourcing, procurement, contract tracking, etc. SRM adoption by organizations is part of a new management philosophy to increase the commitment and ability of suppliers, to maintain a successful relationship with them.
REFERENCES
Campelo Eulálio G. F. and Stucky W. ”The Supplier Relationship Management Market Trends” in Proceedings of European and Mediterranean Conference on Information Systems 2007, (EMCIS2007), June 24-26 2007, Polytechnic University of Valencia, Spain, pp 53-67, , http://www.iseing.org/emcis/emcis2007/emcis07cd/emcis07-pdfs/745.pdf, download 05.11.2012
[2] Sethi Sachin, ”Enhancing Supplier Relationship Management Using SAP SRM”, SAP PRESS 720 S., Auflage, 2010, http://www.sap-press.de/katalog/buecher/ htmlleseproben /gp/htmlprobID-108?GalileoSession=63827428A5ZHm8-lJ-g download 26.01.2012.
[3] Burnet Ken, ”Supplier Relationships in Businessbriefing: Global Purchasing & Supply Chain Strategies”, 2004, http://www.touchbriefings.com/pdf/199/ifpm032_p_ burnett.pdf , download 10.02.2012.
[4] Donoghue Joseph, ”Creating and Maintaining a Successful Supplier Relationship”, San Diego, CA 2011. http://leardon.com/successful-supplier-management, , download 25.01.2012.
[5] Ravi R., Menzigian K, (2003), ”Supplier Relationship Management: Moving From Counterparties to Collaboration”, An IDC Executive Brief January 2003, www.sccori.com SCM/scm.pdf, download 25.01.2012
[6] Alan Day, ”6 steps to better SRM”, Supply Management, Redactive Media Group, London, 2009, http://www.supplymanagement.com/analysis/features/2009/6-steps-to-better-srm/, download în 6.11.2012
[7] Itiliti, ”Applying the Principles of Supplier Relationship Management to Human Capital” 4/26/200, 2001, http://www.opentechnologies.com/writings/itiliti White Paper.pdf, download în 2.10.2012.
[8] Wikipedia, ”Supplier Relationship Management”, http://en.wikipedia.org/wiki/Supplier_relationship_management, download 06.11.2012
[9] Campelo Eulálio Gomes. Analysis of Current Supplier Relationship Management Practices: A Solution Proposal, Dissertation, Universität Karlsruhe, 2009, pp 1-234, http://digbib.ubka.uni-karlsruhe.de/volltexte/documents/926128, download 10.02.2012,
[10] Bokhorst G., Frensch C, Giling N, Kolk, ”Supplier Relationship Management Solutions: Expected Value”, Capgemini Consulting Mario Place Utrecht in SRM Research 2006-2007: Solution Analyses, 2006, www.capgemini.com/consulting download în 25.01.2012, 60p.
[11] Hughes Jonathan, ”What is Supplier Relationship Management and Why Does it Matter?”, Wiley, Inc 2010, http://www.vantagepartners.com/ISM_DILF_What_is_SRM.aspx , download 6.11.2012
[12] Hald Kim, Cordón Carlos, Vollmann Thomas, ”Towards an understanding of attraction in buyer-supplier relationships”, Industrial Marketing Management, Vol. 38, Issue 8, pp. 960 – 970, 2009, download 25.01.2012
[13] IDC Executive Brief, ”Supplier Relationship Management: Moving From „Counterparties” to Collaboration”, 2006, http://www.sccori.com/SCM/scm.pdf, download în 04.10.2012,
[14] Larson Chris, ”A Just-In-Time Supply Chain?”, in UPS Supply Chain Solutions, 2005, http://pressroom.ups.com/pressroom/staticfiles/pdf/whitepaper/wp_just-in-time_ supply_chain.pdf, acesat în 26.01.2012
[15] Guerra Joy Andrews and Cianchette Carrie, ”Just-in-Time Information”, in Avenue A Razorfish, Seatle WA, 2006, http://slant.avenuea-razorfish.com/1206 slant/jit.pdf, acesat in 26.10.2012
[16] Wienclaw Ruth, ”B2B Business Models”, EBSCO Publishing Inc 2008
[17] Wise, R. & Morrison, ”Beyond the exchange: The future of B2B”, Harvard Business Review, 78(6), 86-96. 2007, retrived from EBSCO Online Database Business Source Complete.http://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=bth&AN=3712730&site=bsi-live
[18] Barry L., Senthil G., Pradip K, ”Best Practice: Supplier Stratification in Managing in an Uncertain Economy ”, Council for Research on Distributor Best Practices (CRDBP), 2010, created by the NAW Institute for Distribution Excellence and the Supply Chain Systems Laboratory at Texas A&M University nawinstitute.blogspot.com/…/best-practice-s
[19] Gartner group: B2B Buy-Side E-Procurement (Application Components) Internet Commerce. Gartner Research, 2004. www.gartner.com/id=307274 download in 28.01.2012
[20] Daley Andrew, The growing importance of Supplier Relationship Management Edbury Daley Ltd, Carrington Business Park, Carrington, Manchester, 2009, http://www.edburydaley.com/wp/wp-content/uploads/2010/02/EdburyDaley-SRM-jan-2010.pdf
[21] Evans Rima, ”When do we get to SRM?”, CPO Agenda (2010), http://www.cpoagenda.com/previous-articles/autumn-2010/features/when-do-we-get-to-srm/, download 7 oct. 2012
[22] Vliet M.Van, ”Supplier Relationship Management Soluctions: Expected Value”, Capgemini Consulting, September, 2006 download in 02.10.2012
[23] Mettler Tobias and Rohner Peter, ”Supplier Relationship Management: A Case Study in the Context of Health Care”, in Journal of Theoretical and Applied Electronic Commerce Research, ISSN 0718–1876, Electronic Version Universidad de Talca – Chile, Vol 4, December 2009 / 58-71, download 30.01.2012
[24] Gecker Rachel, Supplier Relationship Management, Corporate Meetings Incentives, 2008, http://meetingsnet.com/corporatemeetingsincentives/mag/relationship_management_1 008/index1.html, download in 22.12.2011
[25] Emiliani M.L, ”Historical lessons in purchasing and supplier relationship management”, in Journal of Management History, Emerald Group Publishing Limited Vol. 16 No. 1, 2010, 21p. http://www.bobemiliani.com/papers/purch_history.pdf, download 21.01.2012
[26] Lintukangas Katrina, ”Theoretical frames for studying supplier relationship management in global purchasing”, Lappeenranta University of Technology, School of Business, 2007, http://www.ifpsm.org/sites/default/files/4-theoretical-frames.pdf download în 25.01.2012
[27] Poirier C.Charles, ”Supplier Relationship Management: An Advanced Supply Chain Management Technique CSC Experiences. Results”. 2003, http:// www. Ascinstitute .com/library/whitepapers/SRM An Advanced SCM Technique.pdf, download în 12.12.2011, 13p.
[28] Pound Richard, Influencer – The Power to Change Anything, VitalSmarts, 2008, www. influencerbook. com, http://www.imex-frankfurt.com/documents/Influencer_Richard_Pound.pdf, 5p.
[29] Moldovan Gabriel, ”Relationship management”, Rrbium hr, 2006, www.rrvbium.ro, http://asociatia-spp.ro/wp-content/uploads/2009/11/Managementul-relatiilor.pdf, download în 2.10.2012,
[30] Patterson Kerry, Grenny Joseph, Maxfield David and McMillan Ron, Influencer: The Power to Change Anything, 2007, Publisher: McGraw-Hill; 1 edition ISBN-10: 007148499X, 288 p
[31] Abosag Ibrahim, Caroline Tynan, Christopher Lewis, ”The Commitment-Trust Theory: The British and Saudi Arabian, Cross-National Perspective”, IMP Group, 2006. http://www.impgroup.org/uploads/papers/5601.pdf, download in 12.10.2012.
[32] Abrahamsson Pekka, (2002), The Role of Commitment in Software Process Improvement, Academic Dissertation, Faculty of Science, University of Oulu, Linnanmaa, http://herkules.oulu.fi/isbn9514267303/html/index.html, download în 12.10.2012
[33] Meyer, J. P. & Allen, N. J. 1991. A three component conceptualization of organizational commitment. Human Resource Management Review, Vol. 1: 61- 89, http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/105348229190011Z, download 01.10.2012
[34] Dwyer Robert, Schurr Paul, Oh Sejo,. Developing Buyer-Seller Relationships. The Journal of Marketing, 51(2), 1987, http://www.cob.unt.edu/slides/SwartzS/MKTG/Spring/Articles/BuyerSeller/Relationships/dwyer_Schurr_Oh_JM/Developing_buyer_seller_relationships.pdf, download în 12.10.2012
[35] Somogyi Simon, Gyau Amos, The impact of price satisfaction on supplier commitment in the Australian wine supply chain, 2010, http://anzmac2010.org/proceedings/pdf/ANZMAC10Final00277.pdf, download 8.10.2012.
[36] Gyau, A., Spiller, A., The impact of supply chain governance structures on the interfirm relationship performance in agribusiness, Agricultural Economics, 54(4), 2008. http://www.agriculturejournals.cz/publicFiles/01480.pdf, aceesat 12.10.2012.
[37] Voge Wilf, Stakeholder Commitment: Why Is It Important?, ExecutiveBrief, 2009, http://www.projectsmart.co.uk/stakeholder-commitment-why-is-it-important.html, download în 12.10.2012.
[38] Conner Daryl and Patterson Robert, (1982), Building Commitment to Organizational Change,. Training and Development Journal, v36 n4.
[39] Conner Daryl, (1998), Committing to change, in Managing at the Speed of Change; How resilient managers succeed and prosper where others fail. John Wiley & Sons, ISBN 0-471-97494-3.
[40] Billington Corey, Cordon Carlos, Vollmann Tom, 2006, Super Supplier Collaboration, in Perspectives for managers, http://m.imd.ch/research/publications/upload/PFM134_LR_Billingt_Cordon_Volmanpdf.pdf, download în 12.10.2012,
[41] Lambert, Douglas M. (2008), Supply Chain Management: Processes, Partnerships, Performance, Sarasota, Florida: Supply Chain Management Institute, http://www.feg.unesp.br/~fmarins/log/materialparaleitura/Exec-Summary.pdf, download 12.10.2012.
[42] Lambert M. Douglas, Knemeyer A. Michael Gardner T John, (2004), Supply chain partnerships: Model validation and implementation, Journalof business logistics, Vol. 25, No. 2, http://www.eng.auth.gr/mattas/foodima/lamb7.pdf, download in 12.10.2012
[43] Unknow autor, The partnership model: a type of buyer-supplier relation. http://html.rincondelvago.com/the-partnership-model_a-type-of-buyer-supplier-relation.html , download 12.10.2012


THE KNOWLEDGE AND THE INTERNET ROMANIAN ECONOMY RECOVERY TOOLS

Vasile Dumbravă  Prof. Ph.D. University „Titu Maiorescu” Bucharest, Faculty of Economics

Iacob Vlăduţ – Severian  Lecturer PhD Alma Mater University of Sibiu, Faculty of Economics Bacau

Summary
The digital era has begun at the end of last century. The huge amounts of knowledge classified, stored, and / or put on the market have shown that technology can influence the evolution of knowledge, its management and the possibilities for economic recovery.
The access to the globalized knowledge was possible thanks to increased development of communications and particularly due to the development of the Internet.

Tags: Knowledge, economic recovery, digital economy, knowledge society, sustainability, sustainable development, information, internet.

Foreword

Unprecedented changes of recent years, particularly those from technological field, determined an increase impressive amount of information and their transfer, and trade links and business overall, for the world economy. Therefore, „digitization of economy” has become a phrase superimposed over actual reality where governments and individuals are witnesses of the effects of their own actions based on knowledge. Congestion aware of ideas and information in order to obtain economic performance is „the foundation of the knowledge economy”(Drucker, 1966), the concept that clearly differentiates labour specialization – worker vs. “knowledge worker” (Drucker, 1969), – which also represents a new stage of human civilization, where the use of technology involves the implementation of a new economic order.

NEW ECONOMY, KNOWLEDGE AND ITS EXPONENT

Aiming to achieve a profitable result representative of economic life is constantly adapting to the changes taking place in economy, mainly to those which provide a higher utilization of resources which appear to be increasingly rare. Thus, their fight for survival as for development involves the acceptance of the new manifested requirements by the consumer in market requirements due to the needs, more or less sophisticated of daily living.

As such context it is easy to observe that the impact of use of knowledge latest technology, but mostly scientific management methods, but mostly scientific management methods induces to users a greater flexibility into the existential confrontation while facilitating further recovery of world economies a chance. The Knowledge, which requires „the identification, description and the control of the form, of the property or event through comprehensible delimitation operant conceptual of causality of the criteria that enable the emergence and development of different objects, properties, actions and conditionings configured in reality „, – represents all that people know and can exist in the organizational processes, in commodities, services, etc.

„New Economy2(the digital economy or knowledge economy) considers the present manifestations of the economic activities as being the result of using of digital technologies that provide access, the processing and storing of information in a manner cheap and easy3. It provides the economic recovery, the introduction of innovation in production by increasing the importance of learning and knowledge, by virtue of sustainable development, globalization.

Into the new economy, the balance and the stability claimed by the traditional economy analysts no longer arouse the interest of competitors even if such an approach prefigures a secure formula for success. The new approach, higher quality,

considers the economies as „adaptive systems, dynamic” (Haralambie, 2006), and the information and the knowledge essential components of contemporary reconfiguration and economic development. The complexities of the knowledge economy model are given by the many processes and of evolutionary trends occur at all levels in relation to the reorientation of human to nature, with the reconsidering of the traditional production factors, and especially of new factors, of that „knowledge is only really relevant resource” (Rosca, 2006). Therefore, knowledge acquired by its characteristics (Sveiby, 2003) – implicit, dynamic, regulation, action-oriented-  an utmost importance and added value as it is disseminated and utilized in comparison with the work, land and capital, „factors that do not disappear”, but which in the context of new perspectives „are secondary” (Drucker, 2006).

Accelerating the role of knowledge is supported by speed of innovation and technological breakthroughs enter in the areas of human activity providing the continuous development adapted to the new sustainability requirements set out more often lately.

The views of specialists highlights the emergence of „cognitive domains” who value non materiality of knowledge, more precisely on the synthesis of ideas whose value far exceeds the value of physical assets. This is why the intangible assets such as knowledge and their management „Become the new the core of competences (Ene, 2002)”, „key elements of achieving high productivity and competitiveness” (Cristea, Moşneanu, Glod, 2008) for economies. Therefore, the organizations in that are attracted and assimilated elements of knowledge provide a more specific entrepreneurship, generating a new sense to managers of finding optimal solutions into recovery activities the allocation of factors and maximizing profits.

In this connection support the claim that the knowledge employee (Joavină, 2006) it can only be an educated person with multidisciplinary knowledge, whose mission is to make oneself understood and to promote the  necessity of proper understanding of the economy and knowledge society.

The existence of these characters is already a challenge to the current economy and society.

With such skills and capabilities the new type of employee is the owner of cohesive and formal knowledge and he is in a continuous assimilation approach of theoretical concepts, with a high interest into practice of capitalizing the results of biological theories in astrophysics, of Chinese military strategy and of Indian philosophy of sales coaching, of meditation in performance, being a person with a positive deeply mentality towards change and innovation. (Joavină ,  2006).

INTERNET AND ITS IMPACT IN THE DIGITAL AGE

The digital age has begun at the end of last century. Huge amounts of knowledge classified, stored, and / or put into circulation demonstrated how the technology can influence the evolution of knowledge and its management. Furthermore the access to the global knowledge was possible thanks to increased development of communication with costs increasingly smaller but particularly due to the emergence of the great innovations of the century, the Internet. Quickly became a socio-technical phenomenon Internet as a form of use of electronic networks open, has a major impact on society and its future by:
• Data exchange using electronic messaging;
• simplification of work processes and communication;
• minimal costs related to communication and information and data handling;
• fostering collective creativity, teamwork;
• globalization links using global technologies;
• access to impressive sources of information.

The exploitation of the above mentioned facilities have different purpose depending on its purpose of accessing the network: society, individuals or organizations. In that way, can be distinguish original social new practices which are interesting.

At the institutional level Internet increases communication effectiveness making flexible the structures stimulating creativity and teamwork, generating more competition. Furthermore, using this vehicle is emerging a new strategic dimension related to mastery of information and the possibility of appropriate interventions in the correction of certain phenomena, and the development of new partnerships. It can also reveal the fact that the interest of citizens for the public information constrains more and more governments, and the administrations to answer satisfactorily questions raised by this. Obvious changes are recorded into mobility of persons. The modern technologies and easy access to information which is given by the Internet causes changes into the structure and the distribution of jobs in a country in a specific geographical area. Itself creation and use of these technologies, their promotion, the interference with other markets generates the emergence of new professions and specializations.

But the movement of individuals shall be made not in the interest of job search only but also may be made in touristic interest. Thus, the Internet produces a great opening for practicing all forms of tourism through the promotion of tourism. Online advertising web sites, videos, documentaries travel, are a method of dissemination of information.

Table no. 1 The increase ratio of Internet use around the world

world regions

population of 2010 (estimated)

Internet

Users 2000

Internet

Users 2010

%  Population

coverage

Growth

2000 . 2010

Africa 1.013.779.050 4.514.400 110.931.700 10.9 % 2.357.3 %
Asia 3.834.792.852 114.304.000 825.094.396 21.5 % 621.8 %
Europe 813.319.511 105.096.093 475.069.448 58.4 % 352.0 %
Middle East 212.336.924 3.284.800 63.240.946 29.8 % 1.825.3 %
North America 344.124.450 108.096.800 266.224.500 77.4 % 146.3 %
Latin America 592.556.972 18.068.919 204.689.836 34.5 % 1.032.8 %
Oceania 34.700.201 7.620.480 21.263.990 61.3 % 179.0 %
Worldwide 6.845.609.960 360.985.492 1.966.514.816 28.7 % 444.8 %

Source: http://www.internetworldstats.com/stats.htm

Related to communication, knowledge and wide access offered by it, we grasp the impact of new technologies in education, health and culture, etc. the highest rate of use and expansion of Internet being the scientific environment through the development of cooperation between researchers. The intensity of contacts, the rapid multiplication of Web sites and forums reconfigures vision of how is made research and science communication.  At the same time, the Internet, by its architecture is a primary vector to promote the sustainable development concept and its purpose, respectively, achieving a dynamic balance of human and social needs with the eco-system through a „policy of stimulating human creativity in finding solutions to serious problems of the contemporary world4 (Dobrotă, 1997).

Reduction of manufacturing costs, at producers of the one hand, of initiation and implementation of government policies work grant, on the other hand, corroborated with the orientation towards digitalized society made possible an extraordinary increase of acquisitions of computers, and an unprecedented explosion of Internet traffic, obviously.

Considering the traffic data for the year 2010 increased use of Internet world was 444.8%, Asia (Figure # 1) occupying a volume of 42% of all users worldwide. Like any other instrument, the Internet can be used for destructive aims.

The free access allows to any user „surf the net” to get information from a variety of databases around the world. A malevolent elsewhere in the world could cause great damages to individuals, local communities or regional or even states? Therefore, with its spectacular development Internet has proliferated and harmful and dangerous phenomena in the field of crime. Practically, every „good” field of this mega-network may be associated with „criminal fields offering „at least three advantages of leading crooks: eliminating distances, minimum cost and a front and anonymous” (Le Doran, 1998). Therefore, through the parties to „dark”, the Internet should be regarded as a generator of risk. We first could mentioned the problems arising from the „cyber attacks” on some systems, more or less well protected, those related to the attempt on private life, confidentiality and the risk of financial or monetary transactions on unsecured networks. that violates the rules established by the moral or society: instigation to racial hatred, defending causes intolerable (neo-Nazism, Holocaust denial), pornography, advocate and proliferation of death, suicide, perverse behavior, etc.

The decrease of these realities is made in many countries by creating observation and control devices for abnormal behavior, through the specialized branches of law and strengthening legislation etc.

ROMANIA OF KNOWLEDGE

The emergence and the development knowledge society in Romania is related to the overall development of knowledge due, mainly, informatics boom of the last decades of last century. Therefore knowledge as „the processed state of an informational system coupled with an ambient reality5” made itself felt throughout the global economy, and therefore, also for sectors of Romanian economy, proved to be the only chance for recovery the gaps. Based on the determinant role of information as: „Source of value and economic competitiveness and organizational coherence”, since 2001, Romania has initiated the transition to „Information Society – Knowledge Society” (Filip, 2001) aiming to create the national information infrastructure, contemporary governance, increasing access to Internet to continuously improve the knowledge for the citizens, organizations and states. This was possible at that time, considering the European guidelines related to the new type of society and by necessity to elaborate a purely national model of the knowledge society an option expressed by National Strategy6, in 2002 taking into consideration a series of advantages (preparation of professionals in information technology and communications, interest shown by the young people towards this technology) and limitations (lack of computers, urban-rural gaps, ‘brain drain’ reluctance at computerization, etc.). Therefore, „as the main drivers of development SI-SC in Romania have been identified: extended Internet, e-books, intelligent software agents, mobile communications „(Draganescu, 2001).

The achievement of Romanian of Knowledge has made possible through the active involvement of the State that as a partner and beneficiary, has provided pilot project design, has financed investments in ICT, enhancing the legal framework together with the design and implementation by stimulating policies.

But the state is not alone on the stage of knowledge society. It provides the building „pillars” as economy based on knowledge were outlined in the study conducted by the World Bank (2005)7: ”the entrepreneurial spirit, education, human factor, an innovative system by training (companies, research centers, universities), communications networks and the Internet” (Rosca, 2006). The task of developing the new economy is also: „Organizations in the economy of the civil society, academia and research, media and broadcasting, strategic foreign partners, foreign institutional factors” (Philip, 2001).

In 2010, Ministry of Communications and Information Society in Romania carrying out the project „Knowledge-based economy, with a budget of 69.4 million dollars8,” intended for small rural and urban, in partnership with municipalities in 255 villages and towns with fewer than 30,000 inhabitants, where there is no access to digital information, and therefore no skills to use and operate.

Providing high speed internet access, PCs in schools and the general public, initiating actions and programs for training tutorials, the project mainly supports local public administration, to provide quality services to the population of these villages (over 8% of the population), while underlining Romania’s membership of „Europe 2020”.

Such EU strategy, Europe 2020 „offers a vision for Europe’s social market economy9

In the next decade based on three priority areas:

  • Smart growth, developing an economy based on knowledge and innovation;
  • sustainable economic growth, promoting a competitive economy, low emissions and efficient use of resources;
  • and inclusive economic growth, promoting a highly labor employment, generating social and territorial cohesion.

INTERNET FOR ROMANIAN

For a long time, considered „unnecessary luxury”, the Internet, had not a great response. Even now, for personal use, mainly due to high costs of telephone services, is rather unusual especially in rural areas. If in terms of infrastructure, things have advanced a lot, in terms of computer resources available, this development is slow. If most companies and even some administrative structures have understood that Internet presence is very important, there are no significant Romanian resources and information storage, yet. „For this reason the network traffic is observed to bring more external information than the export of information and exchange of information in the country” (Teţcu, 2010).

Due to the spread of new technologies, only by the touch of a button, the user and his computer becomes part of a huge network of networks (commercial, military, academic, academic, educational, etc.).

Figure #2 The Romanian Interest for Information Field


Source: own processing the data in the Romanian Institute for Assessment and Strategy – IRES

Romanians, by using the Internet, are seeking to inform themselves (96%), conduct correspondence by e-mail (80%), to social networking (70%), reading, listening to music to look online and to download movies.

Among those who access information on the net are mainly interested in sports (18%), entertainment (15%), health (15%), politics (14%), utilities (12%), art and culture (9%). Although one of the main areas of information on the Internet Romania is the political, only 5% of individuals pursuing or access the website of a political party. The most common browser used by the Romanian is Google Chrome, 36.8% of the survey respondents saying they prefer, closely followed by Mozilla Firefox (27.5%) and Internet Explorer (27.2%).

AN UTILIZATORI POPULATIA % Pop.
2000 800 22,217,700 3.6 %
2004 4,000,000 21,377,426 18.7 %
2006 4,940,000 21,154,226 23.4 %
2007 5,062,500 21,154,226 23.9 %
2010 7,786,700 21,959,278 35.5 %

Table No. 2 use of internet in Romania

High-use category at the country level, young people from Romania, aged 16-24 years compared with other countries show low levels of regular use – 54%, from Bulgaria (65%), Hungary (87% ), Macedonia (75%), Greece (71%). Research shows that internet users’ skills are low, medium and high12. For users of our country 57% of respondents with Internet access have low skills (compared with 48% EU average), 36% average skills (38% ME) and only 7% higher skills (13% ME), similar to Belgium, Germany, Cyprus, Sweden , United Kingdom and Greece (Tufa , 2009).

Figure no. 4 Access to PC and the Internet, by area of residence Source: NIS, Survey on ICT in households, 2008


Using data provided by the National Institute of Statistics, in the year 2008, we can specify that access to personal computer in the household, urban-rural ratio is about 3:1 and as regards access to Internet at home, the ratio is about 5:1.This polarization may reveal, an allocation of financial resources lower in rural than in urban areas, and it could be the lack of necessary infrastructure to connect to the Internet in some rural areas.The access to Internet incremented in accordance with the degree of education. The moments of maximum growth occur for secondary education (25%) and university (29%).

Figure # 5 Shares of households having access to a computer at home, on the training


Source: NIS, Survey on ICT in households, 2008

Internet access in the household is dependent on having a computer, which could be an indicator of above-average income. Individuals with higher education generally have a high income, so the above data can translate the link between income and owning a computer, rather than direct relationship between education and Internet access. Besides the explanation of financial (cost of buying a PC for a monthly fee of internet connection) is likely to influence the educational level and perceived need an Internet connection. Under the same studies employers, students and employees have greater access to the Internet into their home, compared with under a fifth of the inactive (unemployed, homemakers, retirees.

Figure # 6 Share of households having internet access at home, into total households, the employment status


Source: NIS, Survey on ICT in households, 2008

KNOWLEDGE AND TECHNOLOGY TO „AE Electronics” AND „ELMET” in Bacau

With private capital commercial company, founded in 1998, S.C. A-E Electronics S.A. (Romania) has proven manufacturing capabilities “high mix low volume” in the field of subassemblies and integrated electronics, cables and cable trees, aerospace and defense industries for. Also, AE Electronicshas been developed unique capabilities design and manufacturing of automatic test solutions in a space (about 6000 m2) temperature and humidity controlled, secure ESD (Electro-Static Discharge) „ by making use of current technologies in the industry, providing its customers maximum value at low cost.

Actual requirements of the production of military electronic equipment have been corroborated with the investment policy of the company which ensured continuous technological compatibility of equipments:

SMT lines13 with high (0201 components, fine pitch and Micro BGA);

• Automatic Optical Inspection (AOI14) and X-ray;

• wave soldering machines and selective wave, under nitrogen;

• Cleaning equipment and electronic assemblies for measuring contamination;

• Facilities of processing and assembly of cable wires and trees;

• Automatic testing electronic assemblies (ICT15, JTAG16 and functional test), cables and cable trees;

• acrylic paint and coatings comply with polyurethane;

• Equipment for environmental testing, ESS (random vibration / sine, shock, climate room).

Aiming benefit of the customer, material and the costs management is carried out through a system ERP17 which provides reduction of the total time from application to delivery of the product. Engineering activities are performed using CAD tools and a powerful PLM database.

Mechanical parts processing industry „HIGH TECH”aviation, military equipment, electronics, medical equipment) and „SHEAT METAL” – components and parts for the commercial market (on canvas copy machines, medical equipment, miscellaneous).

Turnover of Elmet International SRL is growing since 1999. Since 1999 to 2009, turnover increased by U.S. $ 33,140,458.00, that is with 3831.51%. The highest value of the turnover was made in 2009 – value: 34.005.403, 00 RON.  The smallest value of the turnover was made in 1999 – value: £ 864,945.00. In the last balance sheet (balance from 2009) the turnover of Elmet International SRL, increased by U.S. $ 4,532,813.00, which is with 15.38%, compared to last year.

CONCLUSIONS

The concept of new economy, digital economy is closely related to advent transfer processing and storage technologies of information in order to achieve high performance in various sectors by reconsidering the factors of production, with a greater emphasis on human intelligence and individual skills. Therefore the information society is a direct consequence of the accumulation of knowledge and use of inventions and innovations in communications, making reference here to the advent of the Internet, at the end of last century. Information Society in Romania was prefigured while new trends technological world, but initiatives for establishing a strategy in this area have been driven by social-political stimulation exerted by the European Union as a direct consequence of the application for membership in 2001. Internet, the invention which revolutionized the century world as a whole generating unprecedented traffic information has had a difficult start in Romania. Although there are obvious advantages of its use in research, education, tourism, economy and other areas, this huge „network of networks” presents risks to the challenge of deep crisis, damaging  states and Organizations and individuals that are created with ill will association with crime, drugs, prostitution, terrorism, etc.  Monitoring allows the network demonstrates through studies profile organizations, the extent of use of the Internet world, fantastic increases in recent years in Romania, although state efforts to achieve the infrastructure, the situation of Internet use of 35.5% is lower than the European average, 67.6%, but higher world average, 28.7%, highlighting the existence of the constraints of Internet access by education, income, age

However Romania has 46% of Internet users log on speeds above 5 Mbps, being ranked even better place than the United States of America, where only 26% of Internet users have high speed Internet. Romania Also ranks 7 of 14 in a top of the countries considered ready for online applications of the future, such as high definition television over the Internet or high-quality video communications.

4 It is about pollution, natural resource exhaustion, overpopulation, hunger, housing needs, and education needs of self and human
5 ro.wikipedia.org/wiki/Cunoaștere(ro.wikipedia.org / wiki / Knowledge)
6 National strategy for promoting and implementing the new economy of information society, published in Official Gazette 933 of 19 December 2002 (Official Gazette. 933/2002).
7 http://go.worldbank.org/QYZPRJD1Y0
8 http://www.stirisidistractie.com/regional/constanta/10455
9 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_19573
Although they have ease noticed this type of communication, Romanians have adopted it quite slow and have integrated it with the same speed in all sectors especially revolutionizing electronic commerce of goods and services. The impact on society and electronic commerce companies is particularly so in scope and intensity. For companies electronic commerce offers unique opportunities to restructure their affairs10 , redefining the markets or creating new markets. E-commerce initiatives can generate cost decreases in, in revenues increases and operational efficiency for companies seeking to gain a competitive advantage in today’s economic environment. The evolution of electronic commerce is closely related to increase Internet users and accessibility of this environmen. According to international statistics over the last ten years, the proportion of Internet users in Romania increased for 10 times, reaching from 3.6% in 2000 to 35.5% in 2010 (relative to population11). Despite of this increase, Romania is on the last position in the European Union in terms of Internet users, a 35.5 percentage well below the EU average which is 67.60.
10 Lucian Velea – „Life on the Internet” – Ed Edusoft Iasi in Romania in 2007
11 http://www.Internetworldstats.com/eu/ro.htm
12 In 2008 Eurostat data
13 – Surface Mounted Technology
14 – Automatic Optical Inspection
15– In-Circuit Testing
16 – Joint Test Action Group
17 – Enterprise Resource Planning

Bibliography

  1. CRISTE Adina, MOŞNEANU Elena Ana, GLOD Alina Georgeta, O abordare a conceptului de competitivitate naţională, Studii Financiare –4/2008, www.ipe.ro/RePEc/vls /vls_pdf/vol12i4p51-59.pdf
  2. DRĂGĂNESCU Mihai, Societatea Informaţională şi a Cunoaşterii. Vectorii Societăţii Cunoaşterii, studiu pentru Proiectul SI-SC (Societatea Informaţională – Societatea Cunoaşterii) al Academiei Române, Bucureşti, 9 iulie 2001. Publicat, p.43 – 112, în vol. coord. Florin Gh. Filip, Societatea informațională-societatea cunoaşterii. Concepte, soluţii şi strategii pentru România, Academia Română, 2002.
  3. DRUCKER Peter, Maciariello Joseph , The Effective Executive in Action , Chapter 2 — Know Thy Time, 2006
  4. ENE Cristina, Intellectual capital and education within the new economy and knowledge-based society, București, 2002
  5. FILIP Gheorghe,  RAPORT asupra rezultatelor anchetei Delphi privind Societatea Informaționala – Societatea Cunoașterii în România, Revista Informatica Economica, nr. 3 (19)/2001
  6. HARALAMBIE Alin, Economia cunoașterii – o provocare pentru România, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2009,p. 245
  7. JOAVINĂ Marcelina, Managementul, economia și societatea cunoașterii, revista Market Watch, nr.9, 2006
  8. LE DORAN Serge, Philippe Rosé, Cyber-Mafia, Editura Antet, Bucureşti, 1998, p.153
  9. DOBROTĂ Niţă, „Economie politică”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
  10. ROȘCA Ioan, Societatea cunoașterii, ed. Economică, 2006
  11. STANCU Emilian, Tratat de criminalistică, ed. Univers juridic, 2010.
  12. SVEIBY Karl Erick, Success Factors for the Knowledge-based Organisation, 2003
  13. TUFĂ Laura, Diviziunea Digitală. Accesul Şi Utilizarea Internetului, după datele Eurostat 2008
  14. ***Monitorul Oficial 933 din 19 decembrie 2002 (M. Of. 933/2002) Strategia națională pentru promovarea noii economii și implementarea societății informaționale
  15. ***http://go.worldbank.org/QYZPRJD1Y0
  16. ***http://www.stirisidistractie.com/regional/constanta/10455-mcsi-proiectul-aquoteconomia-bazata-pe-cunoatereaquot-a-catigat-locul-i-pentru-cele-mai
  17. ***http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_19573/Inca-o-strategie-economica-a-Comisiei-Europene-Europa-2020.html
  18. ***http://www.Internetworldstats.com/eu/ro.htm
  19. ***http://team.salvaeco.org/nika/h/economia_digitala.php
  20. ***http://ro.wikipedia.org/wiki/Cunoastere

Student Dorvos Vincențiu

Iacob Vlăduţ-Severian

Rezumat

Responsabilitatea socială a intreprinderilor exprima, la scara intreprinderii, viziunea a celor trei dimensiuni ale dezvoltarii durabilă: economică (crearea de bogatie pentru toti, pe baza modalitatilor de productie si de consum durabil), ecologică (conservarea și gestiunea resurselor), socială (echitatea si participarea tuturor grupurilor sociale)

Cuvinte cheie: responsabilitate socială, dezvoltare durabilă, economie, social, ecologic

Introducere

Desfșurând acțiuni voluntare, neobligatorii din punct de vedere juridic, cu scopul de a atinge obiective sociale si de protecție a mediului, întreprinderile pot deveni responsabile din punct de vedere social, mai cu seamă pentru că sunt încurajate la nivel european să pună în aplicare practici de ocupare a forței de muncă de înaltă calitate, să îsi concentreze atenția și asupra flexicurității și gestionării diversității.

Discuțiile pe tema responsabilității sociale se desfăsoară cu participarea a numerosi factori implicați și fac referire și la inovațiile în gestionarea sănătății angajaților, educația în afaceri, învățarea de-a lungul vieții și protecția mediului.

În România, ca de altfel în toate economiile emergente, Responsabilitatea Socială a firmelor, dezvoltarea durabilă şi parteneriat public-privat în rezolvarea problemelor sociale sunt într-un stadiu incipient, opinia dominantă este că iniţiativele CSR reprezintă doar un indicator de excelenţă în management şi că numai companii extrem de profitabile au la dispoziţie resurse la nivel social.

Responsabilitatea Socială a întreprinderilor

Apărut în anii 1980, conceptul de responsabilitate sociala a intreprinderii[i] (Corporate Social Responsability), este atribut lui Howard Bowen care definește notiunea printr-o serie de obligații ce conduc la politici, decizii și linii de conduită compatibile cu obiectivele și valorile societății[ii]

Premizele care favorizează adoptarea şi dezvoltarea atitudinii de Responsabilitate Socială a Întreprinderilor:

  • tendinţa globală de erodare a rolului statului în economie, (globalizarea);
  • liberalizarea comerţului internaţional şi a tranzacţiilor financiare;
  • Extinderea corporaţiilor globale transnaţionale;
  • dezvoltarea noilor tehnologii ce asigură creşterea fluxurilor de informaţii;
  • slaba asigurare de către stat a unei protecţii sociale şi de mediu  (cazul Argentina)

Responsabilitatea sociala poate fi definita de actiunile unei intreprinderi in privinta promovarii unor interese sociale inaintea unor elemente de interes strict economic si in afara solicitarilor legislative.

Astfel, actiunile de responsabilitate sociala sunt cele care trec dincolo de obligatiile pe care le are intreprinderea, conform legii (sociale sau de mediu), cu scopul de a crea o perceptie sau o realitate conform careia ea promoveaza interesul public. Aceste organizatii aleg sa fie responsabile din punct de vedere social.

Pentru a se implica in actiuni care sa le demonstreze responsabilitatea sociala, corporațiile si multinaționale intâlnesc presiuni puternice din partea diferitelor categorii de parti interesate[iii].

Tot mai des intalnim exemple de implicare sociala a companiilor in viata comunitatilor prin donatii si sponsorizari, implicarea angajatilor, voluntariat corporatist, infiintarea de fundatii sau ample campanii de marketing comunitar.Donatiile, sponsorizarea si responsabilitatea sociala corporatista reprezinta forme prin care firmele pot interactiona cu comunitatea in care activeaza. Diferenta dintre responsabilitatea sociala a unei companii si filantropie este ca prima presupune dezvoltarea unei strategii de implicare in comunitate si un parteneriat din care compania are la randul sau de castigat, in timp ce in cazul filantropiei, strategia ONG-urilor este orientata spre rezolvarea problemelor beneficiarilor.

La nivel microeconomic activitățile de responsabilitate socială pot genera o serie de chestiuni pozitive:

  • Crează un mediu de incredere si madrie pentru angajatii companiei,
  • Genereaza dezvoltarea unor stategii de evitare sau minimizare a riscurilor
  • beneficii la nivelul financiar
  • cresterea numarului de angajati
  • cresterea productivitatii si la reducerea ratei de eroare

Dezvoltarea durabila si responsabilitatea sociala

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.

Concret, o companie care isi desfasoara activitatea prin prisma dezvoltarii durabile va urmari ca, in tot ceea ce face, fara a neglija oportunitatile aparute in diverse momente, sa aiba o abordare si o perspectiva pe termen lung. Numai in acest mod se poate crea valoare adevarata astazi, lucru ce va sustine durabil dezvoltarea afacerii pentru maine.

In prezent in Romania companiile care acorda importanta sporita dezvoltarii durabile sunt, cel putin pentru moment, cele mutinaționale care implementeaza cerintele si politicile stabilite la headoffice.

Nu se pune problema ca o companie sa „aleaga” intre dezvoltare durabila si actiuni CSR, insa ea trebuie sa urmareasca integrarea acestora. Pe viitor tot mai multe companii isi vor selecta proiectele de responsabilitate socială din punctul de vedere al elementelor de dezvoltare durabila continute. Totodată ele iși incurajează angajații sa contribuie prin acțiuni individuale la eforturile lor de implementare a practicilor de dezvoltare durabila sau prin participarea la activitati de responsabilitate sociala. In unele companii se acorda un anumit numar de zile „libere”, in afara concediului de odihna, zile in care angajatii pot alege sa desfasoare activitati de voluntariat pentru diverse organizatii agreate

Concluzii

Adoptarea practicilor de responsabiltate socială de către întreprinderi presupune:

  • reconsiderarea relaţiei care există între practicile responsabile social şi performanţele economice ale întreprinderilor (« argumente economice ») ;
  • consensul între stakeholderi ţinând cont de dimensiunea mondială a conceptului CSR.
  • formarea, generală şi individuală, pe principiile responsabilității sociale
  • transparenţa în aplicare, a politicilor în domeniul CSR;
  • recunoaşterea şi acceptarea, atât de consumatori cât şi de investitori, a comportamentului social responsabil ;
  • coerenţa politicilor puterilor publice.

În economia bazată pe cunoaştere, o mare importanţă revine formării şi pregătirii continue a salariaţilor, a tuturor cetăţenilor. În acest fel, informarea asupra consecinţelor unor decizii incorect luate, la nivelul întreprinderii, local sau global, pot fi mai bine cunoscute şi înţelese, astfel încât efectele pe termen lung să fie preîntâmpinate printr-o atitudine responsabilă adoptată de toate “părţile interesate”, în care se includ şi puterile publice.

Bibliografie

  1. Bowen, Howard,  Social Responsabilities of the Businessman, ed. Harper New York 1953
  2. Tabara N., Nuta F. Responsabilitatea sociala a intreprinderii, mai mult decat o raspundere morala, http://www.fiscalitatea.manager.ro
  3. Strategie de l”Union europeenne en faveur du developpement durable, COM(2001) 264 Conclusions de la Présidence, Conseil européen, mars 2005
  4. M Hopkins, The Planetary Bargain: Corporate Social Responsibility Comes of Age Meghan Conolly, Corporate Social Responsibility Newswire Service, „Ce este Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor?”
  5. Comunicat CE –RSE “Contribuţia intreprinderilor la dezvoltarea durabila”, 2002

[i] Bowen, Howard,  Social Responsabilities of the Businessman, ed. Harper New York 1953

[ii] Tabara N., Nuta F. Responsabilitatea sociala a intreprinderii, mai mult decat o raspundere morala, http://www.fiscalitatea.manager.ro

[iii] consumatori, angajati, furnizori, comunitati locale, guvern, organizatii neguvernamentale sau institutii


student Lucaci Mihaela

Iacob Vlăduţ-Severian

Rezumat

Desemnând anasamblul practicilor de realizare a echilibrului între mediul socio- economic și mediu natural, conceptul de dezvoltare sustenabilă ”urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”

Cuvinte cheie: sustenabil, dezvoltare durabila, plan strategic,generatii viitoare

Introducere

În efortul său de a realiza o stare de bunăstare, omenirea a acționat sever asupra mediului natural pentru a preleva resurse. Presiunea accentuată asupra mediului a fost intuită de către analiști cu câteva decenii înainte și confirmată ulterior în rapoartele prezentate în fața mai marilor lumii, prilej cu care s-a propus temenul de ”dezvoltare durabilă” (sustainable development). Acest concept a prins contur ca o formulă de suc­ces si s-a dovedit a fi pro­mo­va­t si permanentizat, ca un proces mon­dial.

Conceptul de Dezvoltarea sustenabilă. Evoluții.

Desemnând anasamblul practicilor de realizare a echilibrului între mediul socio- economic și mediu natural, conceptul de dezvoltare sustenabilă ”urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi[i] și vizează cu precădere modul de decizie în orice acțiune de tipul om/mediu.

Sustenabilitatea economică include concepte ca cel al unui profit financiar rezonabil, un salar corect şi servicii comunitare care să aducă satisfacții. Sustenabilitatea socială include concepte ca de exemplu participarea la înfăptuirea politicii publice, standarde de muncă corecte şi un tratament echitabil şi non discriminatoriu pentru femei şi minorităţi. Sustenabilitatea mediului înconjurător include aspecte referitoare la impactul asupra calităţii aerului, apei, solului, plantelor, animalelor şi asupra sănătăţii umane.

În complexitatea sa, dezvoltarea durabilă, se dorește a fi o modalitate de a crește calitatea vieții chiar dacă inițial s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică[ii] determinată de intensa exploatare industriala a resurselor și degradarea continuă a mediului.

Având în vedere asigurarea stabilității economice, siguranța socială și sănatatea societății, precum și ideea de dependență a activității umane față de mediu, la începutul anilor 70, odată cu tratarea în  mod serios a problemei deteriorării mediului și a viitorul omenirii, se naște termenul de ”dezvoltare durabilă”.

Proaspătul termen este preluat ca subiect în lucrarile Conferinței privind Mediul de la Stockholm[iii], (1972), apoi definit în formula cea mai cunoscută[iv] prin Raportul Brundtland (1986), pentru ca să se impună în vara anului 1992 la Conferința Națiunilor Unite privind mediul înconjurător și resursele, la Rio de Janiero[v]. La 10 ani de la Conferința de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johanesburg, Summitul privind dezvoltarea durabilă.

Sustenabilitatea resurselor unității turistice

Îmbunătăţirea şi protecția mediului înconjurător și creşterea standardelor de viaţă sunt două aspiraţii ce reprezintă nucleul conceptului de dezvoltare durabilă şi se sintetizează prin dualismul ecosistem-ecoeficienţă[vi]. Urmărind atât satisfacerea nevoilor materiale de bază cât si asigurarea resurselor destinate îmbunătăţiri calităţii vieţii, dezvoltarea economică trebuie să tindă spre o convergență ideală în care investiţiile economice şi protecţia mediului să „mergă mână în mână”.

Încurajarea turismului ca una din activităţile economice prietenoase pentru mediul înconjurător este una dintre provocările majore ale dezvoltării durabile. Astfel, pentru extinderea largă a protecţiei şi economisirii resurselor este necesar un efort colectiv cojugat de a găsi căi şi a descuraja activităţile care provoacă deteriorări ale mediului (poluarea aerului, apelor şi solului, respectiv subsolului).

Dacă resursele turistice valorifică potențialul de ansamblu al unei zone, regiuni națiuni, am putea aprecia că pentru o unitate turistică resursele constituie ansamblul mijloacelor materiale, umane, financiare, informaționale și de altă natură, care sunt utilizate la realizarea obiectului de activitate.

Astfel, în turism îndeplinirea condiţiilor necesare pentru un acces egal la baza de resurse susține criteriul sustenabilităţii, respectiv, dezvoltarea echilibrată bazată pe aportul transferului de tehnologii, pe valorificarea condiţiilor locale a diversităţii şi a biodiversității ca o condiţie obligatorie majoră pentru un mediu durabil.

Concluzii

Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri stiințifice aprofundate pe plan internațional și a  căpătat valențe politice precise în contextul globalizării.

Dezvoltarea durabilă reprezintă rezultatul unei abordari integrate a factorilor politici si decizionali, în care protecția mediului și creșterea economică pe termen lung sunt considerate complementare și reciproc dependente.

Pentru o unitate turistică resursele constituie ansamblul mijloacelor materiale, umane, financiare, informaționale și de altă natură, care sunt utilizate la realizarea obiectului de activitate

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de mediu.

BIBLIOGRAFIE


[i] Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun„, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland

[ii] http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabila

[iii] 1972, anul în care a fost publicat primul raport al Clubului de la Roma –“Limitele cresterii”

[iv] Vezi Raportul Brundtland

[v] „Summit-ul Pamântului”, la care au participat reprezentanți din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenții, referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan dioid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de susținere a dezvoltării durabile, Agenda 21.

[vi] Zaman Gh, Gherasim Zenovic,  Criterii şi principii ale dezvoltării durabile din punctul de vedere al resurselor acesteia, Buletinul AGIR nr. 4/2007