Student Dorvos Vincențiu

Iacob Vlăduţ-Severian

Rezumat

Responsabilitatea socială a intreprinderilor exprima, la scara intreprinderii, viziunea a celor trei dimensiuni ale dezvoltarii durabilă: economică (crearea de bogatie pentru toti, pe baza modalitatilor de productie si de consum durabil), ecologică (conservarea și gestiunea resurselor), socială (echitatea si participarea tuturor grupurilor sociale)

Cuvinte cheie: responsabilitate socială, dezvoltare durabilă, economie, social, ecologic

Introducere

Desfșurând acțiuni voluntare, neobligatorii din punct de vedere juridic, cu scopul de a atinge obiective sociale si de protecție a mediului, întreprinderile pot deveni responsabile din punct de vedere social, mai cu seamă pentru că sunt încurajate la nivel european să pună în aplicare practici de ocupare a forței de muncă de înaltă calitate, să îsi concentreze atenția și asupra flexicurității și gestionării diversității.

Discuțiile pe tema responsabilității sociale se desfăsoară cu participarea a numerosi factori implicați și fac referire și la inovațiile în gestionarea sănătății angajaților, educația în afaceri, învățarea de-a lungul vieții și protecția mediului.

În România, ca de altfel în toate economiile emergente, Responsabilitatea Socială a firmelor, dezvoltarea durabilă şi parteneriat public-privat în rezolvarea problemelor sociale sunt într-un stadiu incipient, opinia dominantă este că iniţiativele CSR reprezintă doar un indicator de excelenţă în management şi că numai companii extrem de profitabile au la dispoziţie resurse la nivel social.

Responsabilitatea Socială a întreprinderilor

Apărut în anii 1980, conceptul de responsabilitate sociala a intreprinderii[i] (Corporate Social Responsability), este atribut lui Howard Bowen care definește notiunea printr-o serie de obligații ce conduc la politici, decizii și linii de conduită compatibile cu obiectivele și valorile societății[ii]

Premizele care favorizează adoptarea şi dezvoltarea atitudinii de Responsabilitate Socială a Întreprinderilor:

  • tendinţa globală de erodare a rolului statului în economie, (globalizarea);
  • liberalizarea comerţului internaţional şi a tranzacţiilor financiare;
  • Extinderea corporaţiilor globale transnaţionale;
  • dezvoltarea noilor tehnologii ce asigură creşterea fluxurilor de informaţii;
  • slaba asigurare de către stat a unei protecţii sociale şi de mediu  (cazul Argentina)

Responsabilitatea sociala poate fi definita de actiunile unei intreprinderi in privinta promovarii unor interese sociale inaintea unor elemente de interes strict economic si in afara solicitarilor legislative.

Astfel, actiunile de responsabilitate sociala sunt cele care trec dincolo de obligatiile pe care le are intreprinderea, conform legii (sociale sau de mediu), cu scopul de a crea o perceptie sau o realitate conform careia ea promoveaza interesul public. Aceste organizatii aleg sa fie responsabile din punct de vedere social.

Pentru a se implica in actiuni care sa le demonstreze responsabilitatea sociala, corporațiile si multinaționale intâlnesc presiuni puternice din partea diferitelor categorii de parti interesate[iii].

Tot mai des intalnim exemple de implicare sociala a companiilor in viata comunitatilor prin donatii si sponsorizari, implicarea angajatilor, voluntariat corporatist, infiintarea de fundatii sau ample campanii de marketing comunitar.Donatiile, sponsorizarea si responsabilitatea sociala corporatista reprezinta forme prin care firmele pot interactiona cu comunitatea in care activeaza. Diferenta dintre responsabilitatea sociala a unei companii si filantropie este ca prima presupune dezvoltarea unei strategii de implicare in comunitate si un parteneriat din care compania are la randul sau de castigat, in timp ce in cazul filantropiei, strategia ONG-urilor este orientata spre rezolvarea problemelor beneficiarilor.

La nivel microeconomic activitățile de responsabilitate socială pot genera o serie de chestiuni pozitive:

  • Crează un mediu de incredere si madrie pentru angajatii companiei,
  • Genereaza dezvoltarea unor stategii de evitare sau minimizare a riscurilor
  • beneficii la nivelul financiar
  • cresterea numarului de angajati
  • cresterea productivitatii si la reducerea ratei de eroare

Dezvoltarea durabila si responsabilitatea sociala

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.

Concret, o companie care isi desfasoara activitatea prin prisma dezvoltarii durabile va urmari ca, in tot ceea ce face, fara a neglija oportunitatile aparute in diverse momente, sa aiba o abordare si o perspectiva pe termen lung. Numai in acest mod se poate crea valoare adevarata astazi, lucru ce va sustine durabil dezvoltarea afacerii pentru maine.

In prezent in Romania companiile care acorda importanta sporita dezvoltarii durabile sunt, cel putin pentru moment, cele mutinaționale care implementeaza cerintele si politicile stabilite la headoffice.

Nu se pune problema ca o companie sa „aleaga” intre dezvoltare durabila si actiuni CSR, insa ea trebuie sa urmareasca integrarea acestora. Pe viitor tot mai multe companii isi vor selecta proiectele de responsabilitate socială din punctul de vedere al elementelor de dezvoltare durabila continute. Totodată ele iși incurajează angajații sa contribuie prin acțiuni individuale la eforturile lor de implementare a practicilor de dezvoltare durabila sau prin participarea la activitati de responsabilitate sociala. In unele companii se acorda un anumit numar de zile „libere”, in afara concediului de odihna, zile in care angajatii pot alege sa desfasoare activitati de voluntariat pentru diverse organizatii agreate

Concluzii

Adoptarea practicilor de responsabiltate socială de către întreprinderi presupune:

  • reconsiderarea relaţiei care există între practicile responsabile social şi performanţele economice ale întreprinderilor (« argumente economice ») ;
  • consensul între stakeholderi ţinând cont de dimensiunea mondială a conceptului CSR.
  • formarea, generală şi individuală, pe principiile responsabilității sociale
  • transparenţa în aplicare, a politicilor în domeniul CSR;
  • recunoaşterea şi acceptarea, atât de consumatori cât şi de investitori, a comportamentului social responsabil ;
  • coerenţa politicilor puterilor publice.

În economia bazată pe cunoaştere, o mare importanţă revine formării şi pregătirii continue a salariaţilor, a tuturor cetăţenilor. În acest fel, informarea asupra consecinţelor unor decizii incorect luate, la nivelul întreprinderii, local sau global, pot fi mai bine cunoscute şi înţelese, astfel încât efectele pe termen lung să fie preîntâmpinate printr-o atitudine responsabilă adoptată de toate “părţile interesate”, în care se includ şi puterile publice.

Bibliografie

  1. Bowen, Howard,  Social Responsabilities of the Businessman, ed. Harper New York 1953
  2. Tabara N., Nuta F. Responsabilitatea sociala a intreprinderii, mai mult decat o raspundere morala, http://www.fiscalitatea.manager.ro
  3. Strategie de l”Union europeenne en faveur du developpement durable, COM(2001) 264 Conclusions de la Présidence, Conseil européen, mars 2005
  4. M Hopkins, The Planetary Bargain: Corporate Social Responsibility Comes of Age Meghan Conolly, Corporate Social Responsibility Newswire Service, „Ce este Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor?”
  5. Comunicat CE –RSE “Contribuţia intreprinderilor la dezvoltarea durabila”, 2002

[i] Bowen, Howard,  Social Responsabilities of the Businessman, ed. Harper New York 1953

[ii] Tabara N., Nuta F. Responsabilitatea sociala a intreprinderii, mai mult decat o raspundere morala, http://www.fiscalitatea.manager.ro

[iii] consumatori, angajati, furnizori, comunitati locale, guvern, organizatii neguvernamentale sau institutii


0 comentarii la “RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR”
Comentariul tau